Atributul alt este cel mai vechi instrument de accesibilitate din HTML și în continuare cel mai prost folosit. Criteriul WCAG 1.1.1 cere ca orice conținut non-text să aibă o alternativă text, dar calitatea acelei alternative face diferența între un site utilizabil și o înșiruire de „imagine, imagine, imagine" în căștile utilizatorului.
Regula de bază: scop, nu descriere
Textul alternativ răspunde la întrebarea „ce informație aduce imaginea aici?", nu „ce se vede în imagine?". Aceeași fotografie are alt diferit în contexte diferite. Pe fișa de produs: „Rucsac de drumeție Osprey 38L, albastru, vedere laterală cu buzunarele deschise": utilizatorul cumpără pe baza acestor detalii. Într-un articol despre turism montan, aceeași imagine poate fi pur decorativă și primește alt="".
Alt gol este o decizie, nu o lipsă
alt="" (gol, dar prezent) spune cititorului de ecran: ignoră această imagine, e decorativă. Lipsa completă a atributului îl forțează să citească numele fișierului, de aici faimoasele „IMG-20240312-WA0015 punct jpg". Deci: imagini informative → alt descriptiv; imagini decorative → alt gol; imagini-link → alt care descrie destinația („Pagina principală", nu „logo").
Greșelile care apar constant în scanări
„Imagine", „poză", „banner": zero informație. Numele fișierului ca alt. Cuvinte-cheie SEO îndesate („rucsac ieftin rucsaci bucuresti oferta"): penalizat și de Google, și de utilizatori. Textul din imagine nereprodus în alt: dacă bannerul spune „Reducere 30% până vineri", alt-ul trebuie să spună exact asta. Și cazul special al graficelor: un grafic complex are nevoie de un rezumat în alt plus datele complete în text sau tabel adiacent.
Scannerul găsește toate imaginile fără alt sau cu alt suspect (prea scurt, identic cu numele fișierului) și le listează pagină cu pagină, pe site-urile mari, lista e de regulă surprinzător de lungă, dar și rapid de rezolvat.