Declarația de accesibilitate e documentul obligatoriu cel mai vizibil — și cel mai des tratat ca formalitate de copy-paste. Am parcurs sute de declarații publicate pe site-urile instituțiilor românești; aceleași șapte greșeli revin sistematic.
Greșelile de fond
1. Declarația-fantezie: „site-ul este pe deplin conform" pe un site care pică testul de contrast din prima pagină. La control, discrepanța agravează situația — declarația mincinoasă e mai rea decât una onestă „parțial conform". 2. Lista de neconformități goală sau generică: formatul cere identificarea concretă a conținutului neaccesibil; „pot exista unele probleme" nu identifică nimic. 3. Lipsa motivului per neconformitate: fiecare element din listă trebuie încadrat — neconformitate, sarcină disproporționată (cu evaluarea aferentă!) sau conținut exceptat. 4. Copierea de la altă instituție: inclusiv cu numele celeilalte instituții rămas în text — caz real, nu unul singur.
Greșelile de proces
5. Data evaluării din alt deceniu: declarația cere revizuire periodică; una „întocmită în 2021" pe un site refăcut în 2024 se contrazice singură. 6. Mecanism de feedback mort: adresa de e-mail din declarație care sare în eroare sau pe care n-o citește nimeni — verificată la monitorizare. 7. Declarația de negăsit: publicată ca PDF îngropat la „documente diverse"; practica corectă e link permanent în footer, pe fiecare pagină.
Toate șapte se evită cu un singur principiu: declarația se generează din evaluarea reală și se actualizează odată cu ea. Exact așa funcționează generatorul WCAG.RO — secțiunea de neconformități vine din raportul de scanare, iar la fiecare monitorizare lunară primești diff-ul de actualizat.