Dizabilitățile cognitive, dislexie, ADHD, tulburări de memorie, dizabilități intelectuale, efecte ale accidentelor vasculare, formează, statistic, cel mai numeros grup de utilizatori cu nevoi de accesibilitate. Și totuși primesc cea mai puțină atenție, poate pentru că soluțiile lor nu sunt un atribut HTML, ci decizii de design și limbaj.
Claritate: limbajul simplu nu e simplism
Fraze scurte, structură predictibilă, un singur mesaj per paragraf, termeni tehnici explicați la prima apariție. Pentru instituțiile publice, asta se leagă direct de obligația de comunicare clară cu cetățenii: o cerere de racordare explicată în limbaj birocratic e o barieră la fel de reală ca o rampă lipsă. Adaugă elemente de sprijin: cuprins la articole lungi, pași numerotați la proceduri, exemple concrete lângă reguli abstracte.
Consecvență: criteriile 3.2.3 și 3.2.4
Navigația în aceeași ordine pe toate paginile, componentele cu aceeași funcție etichetate identic peste tot. Fiecare inconsecvență consumă din bugetul cognitiv al utilizatorului, iar la unii utilizatori bugetul e mic și prețios. WCAG 2.2 adaugă criteriul 3.2.6: mecanismele de ajutor (telefon, chat, FAQ) în aceeași poziție relativă pe fiecare pagină.
Control: timpul și mișcarea
Sesiunile care expiră fără avertisment (criteriul 2.2.1 cere posibilitatea extinderii), carusele care se rotesc singure, animațiile permanente care fură atenția: toate sunt obstacole directe pentru utilizatorii cu ADHD sau dificultăți de procesare. Regula: utilizatorul controlează ritmul, nu interfața. Widgetul Wawsome oferă în profilul cognitiv exact aceste pârghii: oprirea animațiilor, mască de citire, font lizibil, spațiere mărită, dar fundamentul rămâne conținutul scris clar, iar acela nu poate fi automatizat.